Prin ochii de acum prea multi ani

"In ochii tai rade marea..."



Imi aduc aminte ce ochi de lapte aveam. Nu puteam contura cu adevarat ziua de maine, dar o vedeam in pasteluri. Era o primavara-vara in care descoperisem Vama Veche si stateam tolanita in patul cu elefantei roz citind romane de dragoste. Erau zilele in care am descoperit-o pe Amelie Nothomb, in care cartile de pe noptiera imi erau perna, in care cutreieram cu Habiba fiecare colt din oras. Serile in care stateam pana tarziu si imi numaram visele pe degetele intinse, inclestand apoi pumnul a secret de copil si a zambet naiv asortat. Erau dupa-amiezile in care prima frunza incepea sa cada din iulie si in care eu vedeam mii de subintelesuri. Descoperisem apoi ca aveam o pasiune obscena pentru pozele alb-negru si incercam sa ma ascund cu o senzualitate infantila printre asternuturi albe, nisip fin, valuri calde, doar-doar Habiba avea sa prinda ceva cu obiectivul ei.

Deschideam ochii larg ca sa nu pierd nimic. Erau zile calde in care eu invatam ca unii oameni erau reci. Si eu scriam poezii despre ei. Si o proza proasta care acum imi suna a suferinta roz. Prea mult timp...



"...in ochii tai sunt si eu..."

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu